Biochimia senescenței

Longevitate anti-imbatranire si mimetice de restrictie calorica

Una dintre cele mai mari provocări ale medicinii este elucidarea procesului de îmbătrânire. Ȋmbătrânirea este un proces complex explicat prin peste de teorii, unele care studiază cauzele și mecanismele îmbătrânirii, iar altele conform cărora, îmbătrânirea este un proces real a cărui viteză depinde de specie, organe, țesuturi, celule, etc.

Dintre acestea teoria radicalilor liberi este la momentul actual cea mai acceptată explicaţie a îmbătrânirii. Stresul oxidativ reprezintă perturbarea homeostaziei redox reflectând nivelul de degradare apărut într- o celulă, țesut, organ ca urmare a supraproducției de specii reactive ale oxigenului sau a scăderii capacității sistemelor antioxidante.

Radicalii liberi sunt un grup de molecule cunoscute ca și specii reactive ale oxigenului care cuprind grupul radicalilor oxigen, azot nitrogen și sulf tiol și neradicali; radicalii liberi sunt considerați agenți oxidanți. Organismele aerobe și-au dezvoltat două sisteme de control a speciilor reactive ale oxigenului: primul și cel mai important este sa prevină formarea lor și cel de-al doilea este să-i neutralizeze imediat ce se formează.

Speciile reactive ale oxigenului sunt de obicei puțin agresive dacă mecanismele intracelulare care reduc longevitate anti-imbatranire si mimetice de restrictie calorica lor funcționează adecvat. Cele mai importante mecanisme includ: sisteme antioxidante enzimatice și neenzimatice. Problemele apar odată cu înaintarea în vârstă când mecanismele antioxidante endogene și procesele de reparare nu mai sunt la fel de eficiente.

Îmbătrânirea tegumentului este un proces complex la care iau parte atât factori intrinseci cât şi extrinseci. Tegumentul devine astfel cel mai evident indicator vizibil al îmbătrânirii.

Anti Aging

Factori intrinseci: 1. Îmbătrânirea celulară: Hayflick a demonstrat că celulele fetale în mediul de cultură se divid de 40 — 60 de ori, apoi intră în faza de senescență. Scurtarea progresivă a telomerelor: Scurtarea progresivă a telomerelor până la punctul în care cromozomul nu mai poate funcționa normal, determinând în final și moartea celulară.

muncitor peisagist elvețian anti-îmbătrânire convenția anuală împotriva îmbătrânirii

Mutații ale ADN-ului mitocondrial: mutațiile ADN-ului mitocondrial pot determina alterări în rata de sinteză a proteinelor mitocondriale sau pot determina sinteză de proteine inactive. Mutații genetice: senescența celulară rezultă prin acumularea leziunilor ADN-ului nuclear. Scăderea nivelului anumitor hormoni: la femei nivelurile serice de 17β-estradiol, dehidroepiandrosteron, progesteron, hormon de creștere și factor de creștere insulin-like I IGF-I sau somatomedina C scad semnificativ o dată cu înaintarea în vârstă, în timp ce longevitate anti-imbatranire si mimetice de restrictie calorica bărbați doar nivelurile serice ale hormonului de creștere și factorul de creștere insulin-like I se reduc semnificativ.

Evoluția îmbătrânirii

Hormonii s-a dovedit că influențează morfologia și funcțiile pielii, permeabilitatea pielii, vindecarea rănilor, secreția glandelor sebacee, deci metabolismul celulelor pielii în ansamblu.

Stresul oxidativ: Stresul oxidativ sever poate genera perturbarea arhitecturii și funcției celulelor sau chiar moarte celulară. Factori extrinseci: 1. Expunerea cronică la soare: poate cauza modificări cutanate importante care variază foarte mult între persoane diferite, reflectând diferențele înnăscute între vulnerabilitatea și capacitatea reparatorie a pielii după expunerea la soare.

Profesia: efectuarea de profesii în exterior muncitorii în agricultură, în construcții, muncitorii forestieri sau cei de la întreținerea drumurilor, marinarii și pescarii sau a celor care longevitate anti-imbatranire si mimetice de restrictie calorica expunerea îndelungată la diferiți agenți agresori asupra pielii radiologii, minerii, lucrătorii în cariere de piatră s-au dovedit a fi implicate în îmbătrânirea cutanată.

Fumatul: este principala cauză de deces, în special în țările dezvoltate și este, de asemenea, asociat cu îmbătrânirea pielii.

Mimetice cu restricție calorică

Fumatul a fost dovedit în studii a fi un factor de risc independent pentru ridarea prematură, chiar și atunci când vârsta, expunerea la soare și longevitate anti-imbatranire si mimetice de restrictie calorica pielii au fost controlate. Nutriția: a fost unul dintre primii factori cercetați ca fiind asociați cu problemele cutanate și îmbătrânirea pielii. Antecedentele personale patologice: Bolile cardiovasculare: alterarea structurii și funcției microcirculației la hipertensivi a fost studiată de mai mulți cercetători.

Insuficiența venoasă cronică: modificările de la nivel cutanat sunt determinate de apariția hipertensiunii venoase la pacienții cu insuficința venoasă 2 cronică și au fost asociate cu schimbări hemodinamice, metabolice și nutriționale la nivel cutanat.

Bolile metabolice: la diabeticii cu diabet dezechilibrat, o dată cu înaintarea în vârstă s- a demonstrat afectarea capacității de barieră a pielii, scăderea longevitate anti-imbatranire si mimetice de restrictie calorica a hidratării stratului cornos, a integrității lui, întârzieri în vindecarea cutanată, scăderea sintezei de lipide la nivelul epidermului, scăderea densității colagenului, creșterea nivelului seric de produși finali de glicare, modificări în foliculul karen vitler anti-imbatranire, în timp ce pierderea transepidermală de apă rămâne nemodificată în studiile comparative cum să netezi ridurile de pe buze diabetici și nediabetici.

produse bune pentru îngrijirea pielii anti-îmbătrânire sfaturi antirid imbatranire

Scăderea densității osoase s-a demonstrat corelație între scăderea grosimii pielii și osteoporoză, sugerând că în ambele țesuturi este implicată colagenaza. Alți factori: a. Vârsta: Îmbătrânirea cutanată este un proces care începe să se manifeste după vârsta de 30 — 35 de ani.

Tipul de piele: Persoanele cu piele tip I sau II Fitzpatrick prezintă modificări atrofice ale pielii cu depigmentări focale, atrofia epidermei, efelide, cicatrici și pot dezvolta leziuni premaligne și maligne; prin contrast, persoanele cu tipul III și IV prezintă hiperpigmentări difuze ireversibile, hiperkeratinizări, riduri profunde și lentigine. Genul: Diferențele fiziologice la nivel cutanat între genuri sunt importante, cel mai probabil influențate și hormonal.

Perspective - 15 - Suplimentele Care Ne Ajută Să Ținem Pasul Cu Vârsta

Pierderea transepidermală de apă, gradul de hidratare, conținutul în sebum al pielii, pH-ul pielii sunt diferite la femei față de bărbați și se modifică de asemenea cu înaintarea în vârstă d. Indicele de masa corporală: La populația obeză s-au observat creșteri semnificative în pierderea riduri pe frunte remedii de apă, ceea ce sugerează alterarea funcției de barieră a pielii.

De asemenea obezitatea poate afecta producția de sebum, determină modificarea micro și macrocirculației, modificări în metabolismul colagenului. Clasa socială: Explicația ar fi modificarea stilului de viață și stresul major asociat acestei schimbări ceea ce determină apariția diferitelor f.

Somnul: Lipsa somnului s-a dovedit că determină în timp modificări la nivelul ADN-ului și exacerbează efectele îmbătrânirii cutanate. Utilizarea produselor cu factor de protectie și a ochelarilor de soare: Utilizarea produselor cu factor de protecție s-a dovedit în studii că previne sau încetinește îmbătrânirea cutanată, dacă este aplicată corect și reaplicată ulterior conform recomandărilor.

Senescența este o etapă fiziologică în evoluţia fiecărui individ, caracterizată prin scăderea capacităţii funcţionale a organismului, grevată de un risc crescut de morbiditate şi mortalitate. Procesele, nu doar degenerative, sunt localizate la nivel celular, implicând ample modificări organice şi funcţionale.

Biochimia senescenței

Radicalii liberi RL sunt molecule sau atomi cu reactivitate mare, ce conţin în structura lor un electron liber, fapt care îi determinăsă reacţioneze rapid cu alte molecule pentru a forma un produs de reacţie mai stabil.

RL sunt de altfel indispensabili unor procese biologice foarte importante: distrugerea bacteriilor de către granulocite şi macrofage, comunicarea celulară, în care joacă rolul de mesageri ai sistemelor 3 biologice. RL acţionează ca transmiţători specifici pentru o varietate de procese biologice inclusiv inflamaţia, fibroza şi posibil neurotransmisia.

Sursa radicalilor liberi o reprezintă pe de o parte, propriul metabolism, iar pe de altă parte o serie de factori externi, dintre care radiaţiile gama şi ultraviolete constituie cea mai importantă sursă. Atacul lor asupra acizilor nucleici, aminoacizilor terminali ai proteinelor, acizilor graşi nesaturaţi şi altor macromolecule este definit ca stres oxidativ.

Tratament Anti-age

Alte surse intracelulare de producere a RLO sunt reprezentate de reticulul endoplasmatic, implicat în detoxifierea xenobioticelor liposolubile, crema fara riduri prezenţi în special în ficat şi rinichi unde participă la procesele de detoxifiere, precum şi oxidazele de pe membranele plasmatice, mai ales în timpul fagocitozei.

Ionii superoxid tind să fie concentraţi în mitocondrie, deoarece sunt prea reactivi pentru a rezista mult timp şi a se deplasa în afara acesteia.

Similar, radicalii hidroxil acţionează la locul formării. Moleculele de peroxid de hidrogen sunt însă mult mai stabile şi pot traversa membranele, inclusiv membrana nucleară, sau se pot deplasa în vecinătatea membranelor celulare, unde, la contactul cu metalele grele, formează radicalii hidroxil sau pot denatura proteinele prin oxidarea grupărilor -SH. Unele studii au avansat idea că ADN-ul mitocondrial poate suferi o deteriorare oxidativa mai mare decât ADN-ul nuclear.

S-a presupus astfel, că îmbătrânirea este cauzată de modificarea ADN-ului mitocondrial şi peroxidarea lipidelor de către radicalii liberi din membrane internă mitocondrială. Deteriorarea ADN-ului mitocondrial poate bloca turnover-ul mitocondrial şi replicarea, cu deteriorarea concomitentă a membranei procese de peroxidare. Parţial, se poate considera că mitocondria este o ţintă majoră de atac a speciilor reactive ale oxigenului în ţesuturile îmbătrânite.

Un alt longevitate anti-imbatranire si mimetice de restrictie calorica de acţiune îl constituie atacul speciilor reactive ale oxigenului asupra proteinelor, direct sau indirect datorită peroxidării lipidelorprin stimularea sau inhibarea activităţii enzimatice.

Modificarea capacităţii etat major general suisse anti aging transport a proteinelor membranare conduce la alterarea nivelului calciului existent intracellular şi afectează nivelul potasiului din metabolismul celular.

PTERO GENE (PTEROSTILBENE)

Radicalii hidroxil pot reacţiona cu moleculele din membranele celulare, formând radicalii alchil ai lipidelor.

Radicalul format alcoxi este mai reactiv decât cel peroxid. Fitoceramide anti-îmbătrânire urma oxidării lipidelor rezultă radicali de oxigen, hidroperoxizi şi epoxizi lipidici.

MDA este principalul metabolit al acidului arahidonic, iar măsurarea nivelului MDA a fost folosită pentru a estima peroxidarea membranelor. Spre deosebire de RL, aldehidele au o viaţă mai lungă şi pot trece prin membrane, ducând la alterarea unei game largi de proteine, lipide, acizi nucleici. Aldehidele şi produşii de peroxidare duc în cele din urmă la procese de crosslinkare ale proteinelor asociate cu lipofuscina. NO joacă un rol important în funcţionarea sistemului vascular prin vasodilatare ca răspuns la ischemie, dar şi prin vasorelaxare dependentă de endoteliu, inhibiţia agregării şi adeziunii plachetelor, reducerea aderenţei şi agregării neutrofilelor la endoteliu vascular, relaxarea musculaturii netede.

Pe de altă parte, NO este o moleculă mică, gazoasă, uşor solubilă în apă şi lipide, care difuzează rapid prin membrane, se dizolvă în sânge şi se leagă ireversibil de hemoglobină la doze mari, făcând-o foarte toxică. Peroxinitritul, ca şi hidroxilul sunt foarte periculoşi putând reacţiona direct cu proteine şi alte molecule, cu producerea de aldehide, cetone, peroxizi lipidici, proteine crosslinkate.

Compuşii aromatici, mai ales cei care prezintă un atom de N în moleculă, îşi exercită activitatea citolitică după reducerea grupării nitro de către nitro-reductaze, favorizând formarea unor radicali liberi cu mare afinitate pentru legarea de ADN.

Compuşii de tip chinonic şi semichinonic ex.

Există multe specii de antioxidanți, dar nu toți antioxidanții sunt creați egali. Deși pterostilbenul este un fenol care este asemănator chimic cu resveratrolul, acesta diferă de resveratrol prin biodisponibilitate crescută, având o activitatea bine definită în organism. Pterostilbene este izolat din tulpinile lemnoase ale Pterocarpus marsupium, în timp ce resveratrolul este extras din rădăcina de Reynoutria japonica sinonime Fallopia japonica și Polygonum cuspidatum.

Radicalii liberi ai acizilor nucleici rezultă atât în urma acţiunii RLO la distanţă de producerea lor de exemplu H2O2 prin trecerea prin membrana nuclearăcât şi în urma absorbţiei energiei radiante, când apar excitări şi ionizări ce produc radicali liberi cu viaţă lungă.

Toate aceste modificări produse asupra informaţiei genetice pot conduce la procese ireversibile şi pot reprezenta uneori debutul oncogenezei.

crema hidratanta anti-imbatranire fara parabeni sens anti îmbătrânire în urdu

Radicalul thiil, a cărei existenţă a fost pusă mult timp sub semnul intrebării, datorită dificultăţilor de determinare, este în present parţial acceptat ca determinând modificări în structura proteinelor şi aminoacizilor iradiaţi in vitro.

S-a constatat că odată cu vârsta scade conţinutul membranei în cardiolopină, concomitent cu scăderea activităţii citocromului C. SOD este 5 cea mai abundentă enzimă antioxidantă la animale, ficatul având conţinutul cel mai bogat. Studiile întreprinse au arătat longevitatea se corelează cu o concentraţie mai mică de RL şi cu o capacitate mai mare de reparare a ADN.

Odată cu senescenţa are loc un declin al coenzimei Q în organe, astfel încât, concentraţia coenzimei la nivelul inimii, plămânilor, splinei la o persoană de 80 de ani va fi redusă la aproximativ jumătate din cea a unei persoane de 20 de ani. Scăderea concentraţiei coenzimei Q10 şi a funcţiei mitocondriale este mai mare în organele care au longevitate anti-imbatranire si mimetice de restrictie calorica mai mari cerinţe energetice per gram de ţesut, în ordinea: inimă, rinichi, creier, ficat şi muşchi scheletici.

Neuronii având un necesar energetic mai mare, scăderea concentraţiei Q10 odată cu vârsta explică paţial faptul că afectarea neurologică şi musculară sunt primele manifestări clinice ale imbătrânirii mitocondriei. Prin derularea procesului, cu legarea unor macromolecule de tip elastină, colagen, enzime, imunoglobuline se formează produşii finali de glicare avansată, cu implicaţii deosebite atât în procesul de îmbătrânire, cât şi în dezvoltarea multor patogenii ateroscleroză, hipertensiune, scăderea imunităţii, complicaţiile diabetului zaharat, apariţia tumorilor, afectare renală, cataractă, boala Alzheimer.

ser anti-imbatranire cellairis masca cu numele tau

Un grup de boli genetice, numite lipofuscinoze neuronale ceroide NCL se caracterizează printr- o acumulare excesivă de lipopigmenţi. Moleculele de colagen sunt secretate de fibroblaste, sub forma unor alfa- lanţuri; trei asemenea alfa-lanţuri se răsucesc unele în jurul celorlalte pentru a forma o moleculă de colagen de circa nm lungime şi 1,5 nm grosime, moleculă caracterizată printr-o structură rigidă de tip triplu helix.

Structura primară a colagenului scoate în evidenţă prezenţa rezidului glicinei, care reprezintă fiecare al treilea reziduu amino-acidic, schema structurii primare putând fi scrisă astfel: Glicină - aa - aa - Glicină - aa - aa - Glicină - aa Poziţiile celorlalţi aminoacizi pot fi ocupate de numeroase tipuri de reziduri de aminoacizi.

De altfel, hidroxiprolina este un amino-acid care poate fi întâlnit numai în colagen, astfel încât măsurarea cantităţii totale de colagen dintr-un ţesut se poate face determinând nivelul hidroxiprolinei în acel ţesut. Se cunosc astăzi peste 20 de tipuri de lanţuri polipeptidice de colagen, fiecare fiind codificat de o genă bine definită.

Exista multe specii de antioxidanti, dar nu toti antioxidantii sunt creati egali.

Moleculele de colagen se realizează prin răsucirea sub formă de triplu helix a 3 -lanţuri de colagen. Deşi, teoretic, există peste de posibilităţi de combinare câte trei a -lanţurilor, se cunosc numai circa 10 tipuri de molecule de colagen dintre care mai răspândite sunt : Tipul I : 1 I -1 I -2 Iaflat în piele, oase, tendoane sub formă fibrilară Tipul II 1 II -1 II -1 IIaflat sub formă fibrilară în cartilaje, discuri intervertebrale, corpul vitros al ochiului etc.

Cei 50 de exoni care codifică -lanţuri sunt alcătuiţi fiecare din 54 de nucleotide sau dintr-un număr ce este multiplu exact al valorii de 54, ca şi cum ar fi vorba de o reduplicare multiplă a unei gene primordiale alcătuită din 54 de nucleotide.

Ptero Gene + Pterostilbene 60 cps, Konig Nutrition

Fapt este că există mari asemănări între colagenul extras de la vieţuitoare aparţinând unor specii foarte puţin înrudite. Astfel, Guo et al. Alfa-lanţurile de colagen se sintetizează la nivelul unor ribozomi legaţi de membrana reticulului endoplasmic şi sunt injectaţi, apoi, în lumenul acestuia sub formă de precursori sau pro--lanţuri care se deosebesc de -lanţuri prin faptul că au la extremităţi amino-acizi suplimentari sub forma unor propeptide.

Pro--lanţurile se combină trei câte trei, dând naştere unor molecule de procolagen, care părăsesc fibroblastul longevitate anti-imbatranire si mimetice de restrictie calorica îşi fac apariţia în mediul extracelular, unde pierd propeptidele excepţie face tipul IV de colagen care nu şi le pierdedevenind, în sfârşit, molecule de colagen.

Moleculele de colagen au tendinţa de a se asocia în structuri fibrilare. Molecula unică de colagen formată din trei lanţuri poartă numele de tropocolagen şi are un diametru de 1,5 nm. Moleculele de tropocolagen se asociază în fibre de colagen cu diametrul cuprins între 10 şi de nanometri. Odată formate, fibrele de colagen sunt întărite prin legături covalente la nivelul rezidurilor lizinice aparţinând aceluiaşi lanţ sau unor lanţuri diferite.

Efectele trecerii timpului asupra colagenului se manifestă sub aspect cantitativ şi calitativ. Modificări cantitative ale colagenului din ţesuturi senescente. Din punct de vedere cantitativ, se observă modificări ale cantităţii totale de colagen raportată la masa fragmentului de ţesut investigat; au loc, podoabă naturală anti-îmbătrânire elvețiană asemenea, modificări, odată cu înaintarea în vârstă, ale raportului dintre cantităţile reprezentate de diferitele tipuri de colagen.

Odată cu vârsta, sinteza de colagen în piele scade, la fel ca şi grosimea pielii în special după 70 de ani. Castelo-Branco et al. Vitarello-Zuccarello et al.

Pudra Pterostilbene beneficiază de suplimente nootropice și anti-îmbătrânire 14 Mai, 1. Ce este Pterostilbene? Pterostilbena este o substanță chimică crucială produsă în mod natural în timpul vieții unor plante ca modalitate de combatere a infecțiilor. Acest compus este similar cu un alt compus cunoscut sub numele de resveratrol și este ușor disponibil sub formă de supliment. Suplimentele cu pterostilbena sunt biodisponibile.

Scăderea cantităţii totale de colagen din piele poate avea drept cauză fie reducerea ratei sintezei colagenului, fie creşterea ritmului de distrugere a colagenului prin atacul colagenazei. Experienţe cu amino-acizi marcaţi radioactiv arată că incorporarea acestora în colagen nu mai are loc la şobolanii având vârste mai mari de 2 ani, semn că, odată cu înaintarea în vârstă, biosinteza de colagen încetează.

Studiile realizate asupra expresiei colagenului în principala celulă care îl fabrică, fibroblastul, arată că, odată cu senescenţa clonală a fibroblastului cultivat in vitro, expresia colagenului scade, cu deosebire cea a colagenului de tip I. Mai mult încă, o bună parte a moleculelor de colagen sintetizate este degradată încă înainte de trecerea moleculelor de colagen în spaţiul extracelular Martin et al. Există multe nepotriviri între datele prezentate în diferite lucrări, cu privire la acest aspect.

Astfel, dacă Martin et al. După Brinckmann et al.